O femeie frumoasa, o mama fericita, o artista talentata: Vasilica Marina Caluser.

Dragi creatori, admiratori si consumatori de accesorii si obiecte vestimentare sau decorative handmade, va doresc din inima o duminica deosebita! Pentru mine, documentandu-ma si scriind despre Vasilica Marina Caluser, chiar este o duminica frumoasa. De fapt, de aceea am si pornit acest demers al meu de promovare a lucrului facut manual: pentru a impartasi cui vrea sa citeasca ceea ce scriu, bucuria mea de a fi descoperit lucruri frumoase facute de oameni sensibili, pentru a dezvolta dupa puterile mele umile aceasta arta plina de suflet, handmade-ul. Vreau ca ceea ce port sa fie facut cu drag, cu sudoare si emotie de cineva care mi-ar putea fi sora, mama, matusa, prietena. Daca ati cumparat sau comandat vreodata un obiect handmade, sigur stiti la ce ma refer: ati obtinut odata cu obiectul care v-a cucerit si o poveste, povestea celei care si-a murdarit mainile cu acuarele, lacuri sau lut polimeric sa dea culoare viselor voastre. Ori si-a obosit mainile crosetand si desirand ca rochia voastra sau jucaria pentru micutul vostru sa fie perfecta. Sau poate si-a gaurit degetele impungand in pielea gentii sau a brosei care v-a placut si o vreti neaparat a voastra. Si totul cu mult drag si respect pentru cumparatoare, de cele mai multe ori pe bani mai putini decat s-ar cuveni.

„Toate lucrurile create de mine au povestea lor, sunt facute cu sufletul, sunt unicate, sunt facute exact asa ca pentru mine. Iar eu sunt o perfectionista.” Asa spune Vasilica, fericita (si totusi copilaroasa inca) mama a Antoniei, talentata la fel ca si ea, eleva la Liceul de coregrafie. „Nu exista bucurie mai mare decât aceea sa-ti vezi copilasul dorind sa facă ce faci tu, sa te intreaca!”, zice ea. Se considera norocoasa fiind dintotdeauna inconjurata de parinti si rude talentate si creative care au inspirat-o inca de mica. La varsta aceea, picta felicitari si realiza martisoare utilizand diverse materiale adunate cu sarg de peste tot unde mergea. De la un mester pantofar obtinea petice de piele, de la mare scoici, s.a.m.d.

Autodidacta, a incercat apoi pandantive din piele, dar si-a dorit mai mult. A absolvit Scoala Populara de Arta „Tudor Jarda”din Cluj. Nu a cunoscut niciodata piedica numita „nu pot”.  Pentru creatiile sale foloseste materiale naturale: pietre, lemn, pietre semipretioase, seminte, metale, materiale textile, vopsele speciale pentru acestea. O buna prietena croitoreasa i-a propus o colaborare deosebita: sa picteze piesele vestimentare lucrate de ea. Insa nu doar pe materiale textile picteaza, ci si pe sticla, borcane îmbrăcate in pasta ceramica. Evident, picteaza tablouri! Sau le realizeaza din fire si materiale textile.Clientele sale sunt adesea nonconformiste, isi doresc lucruri originale, speciale, unicate. In partea laterala a blogului meu veti gasi un banner care o reprezinta pe ea si fiica ei iubita, cu link catre pagina unde isi expune creatiile. Accesand numele sau intreg de mai sus, puteti ajunge la pagina sa de facebook. Pana la urmatoarea noastra intalnire, care va avea loc extrem de curand, va las sa urmariti colajul de fotografii reprezentative pentru realizarile pline de talent ale Vasilicai de mai jos, si va invit, ca si mine, sa sustinem lucrul facut manual!

Această prezentare necesită JavaScript.