Unii dintre voi m-ati intrebat sau v-oti fi intrebat ce satisfactii imi aduce mie promovarea frumosului creat de ceilalti. Si eu creez. Dar nu la nivelul artistic al celor despre care am ales sa scriu. Fac lucruri…”dragalase”. Am si vandut multe din ele. M-am simtit capabila, dar in comparatie cu cei despre care scriu, pe care-i admir si despre care vreau sa aflu ca traiesc din talentul si munca lor facuta de placere, am limite de imaginatie si iscusinta clar definite. Protagonistii articolelor mele, par sa nu aiba aceste limite. Iar eu vreau sa subliniez darul acesta al lor. Am legat prietenii minunate cu o parte dintre ei. Ce satisfactie mai mare mi-as putea dori sa am?
Sa va povestesc acum despre prietena mea indragostita de culoarea regala mov, „printesa” Monica, creatoare de bijuterii realizate in tehnica soutache.
Vroia acum doi ani sa-si inlocuiasca accesoriile. Bani cati ar fi vrut (si cati bani ne ajung noua, femeilor?), nu avea. „Sa-mi fac singura”, si-a spus. Un video-tutorial, doua brosuri, un curs practic de margelit, ateliere de micromacrame si modelaj cu pasta polimerica, de toate a incercat. Microbul bijuteriilor soutache a fost cel care a „infectat-o” si, ha, ha!, nu vrea sa se „vindece”! Dimpotriva. Se perfectioneaza continuu. Pentru ca o relaxeaza si o multumeste sufleteste. Ar putea avea multi bani, dar nu pentru bani creeaza, desi nu i-ar prinde rau deloc! Ii place starea pe care actul de creatie i-o provoaca.
Monica este foarte vesela, optimista, comunicativa, deschisa, vorbareata, generoasa, „lipicioasa”. Sa o pretuim si pentru aceste calitati ale sale cat pentru talentul ei! Pe care va invit sa-l apreciati vazand mai jos cateva dintre splendidele-i opere. I-am daruit si ei un banner in partea laterala a blogului pentru ca voi toate sa-l puteti accesa si sa ajungeti astfel cat mai usor pe pagina sa de prezentare. (O parte dintre fotografii au fost realizate de Cristian Tzecu. Manechin: Ramona-Elena Ioana. )
Handmade. Pentru ca este lucrat cu suflet! 